studentul

Un student are toate motivele din lume să se simtă important. Studentul este, de fapt, cea mai importantă resursă umană a viitorului, pilonul societăţii viitoare si, totodată, cel mai relevant instrument al schimbării. Mai mult de atât, studentul este un reper, aşadar, studiind studentul, putem, de asemenea, să studiem viitorul.

Având în vedere preocupările studentului de astăzi, oare ce ne rezervă viitorul, dacă studentul rezervă mese în cluburi? Trebuie să avem în vedere rolul studentului în societatea contemporană. Cel mai probabil ar fi necesară o elaborare comună între noi, studenţii, a răspunderilor noastre faţă de societate, un fel de Constituţie a studentului. 

Să avem în vedere următoarele:

Dacă rezişti la băutură nu eşti student. Dacă ai plecat din provincie ca să poţi fi “liber” nu eşti student. Dacă ştii toate cluburile, terasele şi barurile de pe lângă facultate, ghici ce, asta nu te face student. Nimic din ce crezi tu că descrie viaţa unui student nu sunt caracteristici ale unui student!

În primul rând, studentul este un element radical si, uneori, decisiv intr-o societate. Să ne amintim fenomenul “Euromaidan” , evenimentele din Republica Moldova (2009) sau, de ce nu, alegerile noastre prezidenţiale de anul acesta. Nu vreau să spun că studenţimea reprezintă o putere hotărâtoare, dar nu pot nici să neg importanţa acţiunilor mişcării studenţeşti de-a lungul istoriei. Mişcarea Legionară, de altfel, a fost susţinută de către pilonul solid al studenţimii, care, la acea vreme, aşa a înţeles progresul naţional. Sigur că putem condamna Mişcarea Legionară (categoric), dar nu putem condamna iniţiativa studenţească de atunci. (Până la urmă, Europa anilor 1940 înţelegea progresul ca fiind un demers ce presupunea violenţă).

Studentul trebuie să participe la demersuri sociale. Trebuie să abuzeze controlat de dreptul său la exprimare. Nu, nu îndemn studenţii să se revolte împotriva a nimic, ci doar îi indemn să se facă auziţi. De asemenea, studentul trebuie să scrie! Ce să scrie? Orice. “Scrieţi, băieţi, numai scrieţi! ” De ce? Pentru că studentul de astăzi trebuie să lase ceva în urmă pentru viitorii studenţi. Un reper pentru continuarea demersurilor acestuia, demersuri pe care, poate, nu le-a putut duce la bun sfârşit. Şi nu le-a putut duce la bun sfârşit pentru că a încetat să devină student. O dată ce ai părăsit băncile facultăţii nu mai poţi fi activ social cu aceeaşi intensitate ca pe vremea studenţiei. Cu alte cuvinte, nu te poţi plânge încontinuu, la un moment dat trebuie să contribui (economic vorbind) cu ceva concret în societate. De aceea trebuie să abuzăm de dreptul de a ne plânge în perioada studenţiei, pentru că este unica noastră ocazie să trasăm linii şi direcţii pentru societate, o societate în care studentul va trăi ca element pasiv şi va aştepta, de la viitorii studenţi, să îi urmeze calea.

Revenind la scris, aşadar studentul trebuie să scrie pentru că trebuie să lase ceva în urmă. Totul este facil în ziua de azi, orice prost poate să scrie o carte sau să îşi deschidă un blog (oh, ironia). Înţeleg că nu prea se mai citeşte în ziua de azi, dar nici nu prea se mai scrie. Chiar vreţi să rămâneţi pasivi şi în ceea ce priveşte construcţia noii culturi? Chiar vreţi să trăiţi într-o societate în care Florin Salam va fi noul Mozart?

Studenţi, vă rog, uniţi-vă şi haideţi să facem ceva împreună. Avem tot timpul din lume de baruri, terase şi alte locuri pentru tineret (simţeam nevoia să folosesc un cuvânt bătrânesc). Sunt curios de opinia cititorului în legătură cu aceste roluri nescrise ale studenţimii. Ar fi ceva de adaugat, poate, sau de renunţat, poate. Deci, ce este un student?