SHARE

Sunt un fulg de nea foarte special, firav, plăpând şi sensibil. Având în vedere condiţia mea deosebită, am o repulsie faţă de anumite aspecte ale lumii noastre actuale.

Cum ar fi cinematografia. Din perspectiva mea, cinematografia e cea mai tare invenţie a omenirii după colanţi şi supa la plic. Cinematografia chiar te aduce într-o altă lume, simţindu-te vreme de ceva minute/ore într-un alt univers, cu alţi oameni şi alte întâmplări pe care le-ai trăit sau nu le vei putea trăi niciodată. Cinematografia ne-a arătat ce înseamnă viaţa de criminal, de poliţist, de toxicoman, de traficant de droguri, ne-a dat repere şi moduri de a vedea iubirea, ne-a dat dramă, comedie, horror, fantezie, erotism şi informaţii.

Nu sunt un cinefil. Mă uit foarte rar la un film, şi când mă hotărăsc să mă uit la un film îmi este suficient rezumatul ăla de teasing de 3 fraze, eventual trailerul. Nu, nu mă uit la ce notă are filmul pe IMDB. Îmi pasă de nota de pe IMDB cât îmi pasă de alegerile parlamentare din Finlanda care au fost în aprilie anul ăsta (da, chiar au fost, google that). Seriale nu am văzut decât vreo 4 sau 5, din care 3 sunt româneşti (pentru că da, uluitor, românii fac filme oribile premiate la te miri ce festival şi seriale bune la care nu s-a uitat nimeni).

Ce am observat, însă, în ultimii să zic 5 ani a fost o tendinţă evidentă, exagerată şi iritantă de producere de filme SF cu super-eroi.

Cum nu?

List of American superhero films - Wikipedia,

Ce, vrei şi lista cu filmele de genul care vor apărea până în 2020? Nu, nu o vrei.

Observând fenomenul ăsta mi-am pus mai multe întrebări:

Producţia se bazează pe cerere, sau lumea se uită la oricare ar fi oferta?

Cât de neinspiraţi au ajuns regizorii americani?

Industria asta nu ne jigneşte cumva maturitatea?

Până la urmă, dând la o parte efectele speciale foarte reuşite şi făcute cu mult efort, replicile bine aranjate şi cusute în pânza filmului, detaliile ce ţin de vestimentaţie, decor, acţiune etc.,  sunt nişte filme cu super-eroi. Super-eroi. Din ăia cu piu-piu care bat băieţi răi. Sau am coborât într-atât de mult încât nu mai realizăm asta? Faptul că se fac filme cu super-eroi cu publicul ţinţă 18+ nu ar trebui să ne trezească nişte semne de întrebare?

Mie îmi vine greu să cred că producţia de filme e într-o proporţie considerabilă influenţată de spectatori. Ce, se fac sondaje de opinie în SUA cu tema asta? Mă îndoiesc. Deci probabil e ca la radio, asculţi ce se dă, iar la un moment dat ce se dă devine ce se cere. Efectul Lagunei Albastre, nu? (eram rău dacă ziceam Sindromul Stockholm) Te mulţumeşti cu ce ai.

Culmea, producţia de drame şi alte nişe cinematografice serioase nu s-a oprit, doar s-a mai înlesnit, dar nu prea ai loc să auzi de o dramă bună. Nu ai loc de Avengers 10, Super Man 14 Partea a 3-a şi Hulk. Când răsare ceva peste SFurile cu super eroi te trezeşti cu un titlu “Fast&Furious” sau “50 Shades of Grey” şi ajungi şi mai dezamăgit. Dar hei, măcar nu sunt nişte zburători cu pelerine şi chiloţi peste pantaloni care înving băieţii răi.

Şi ca să încerc să răspund la propriile întrebări:

1) Producţia se bazează pe cerere, sau lumea se uită la oricare ar fi oferta?

Cel mai probabil are loc efectul Lagunei Albastre. Publicului i se impune ceva şi, pana la urmă, acel ceva devine o preferinţă. Exact cum sunt ăia în Coreea de Nord, care cred că sunt cei mai buni din lume pentru că nu ştiu cum e peste gard, dar nu au auzit nici de televizor color.

2) Cât de neinspiraţi au ajuns regizorii americani?

Foarte, cu siguranţă. Dacă faci filme cu Spider Man, Super Man, Batman şi alţi super-eroi care există în benzile desenate şi desenele animate de peste 50 de ani. Batman are 8 filme, iar la animaţii şi filme în care apare ca personaj secundar m-am plictisit să număr. Aparent, se vor mai produce filme cu Batman în continuare. E o inovaţie personajul ăsta.

Deci da, dacă faci filme cu lucruri care există de peste 50 de ani înseamnă că nu ai pic de inspiraţie. Eşti exact ca piţipoanca aia care are aceeaşi faţă în toate pozele ei. Tot ce se schimbă e decorul: ori e altă sobă, ori e altă baie.

3) Industria asta nu ne jigneşte cumva maturitatea?

Ba da. Ne crede atât de proşti încât îşi imaginează că ne curge scuipatul din gură la filmele cu super-eroi reciclaţi. Orice altceva probabil ar fi prea greu de înţeles pentru noi şi poate, cine ştie, ne explodează ceva la creier gândindu-ne la ce-a vrut să exprime regizorul în scena cutare. E riscant. Cel mult bagă un horror de Halloween, că e pă trend.

Vreau neapărat să dau cu mucii în fasole şi în legătură cu filmele noastre, româneşti. Da, ălea extraordinare şi superpremiate. Să îmi amintească cineva.