SHARE

Totul părea în regulă ieri. Se simţea o stare de tensiune, dar am zis că e doar un aer de tristeţe în ţară, ceva ce s-a întâmplat şi trebuie, pur şi simplu, mers mai departe. Sigur, nu e o reacţie normală, dar m-aş fi aşteptat la tăcere şi obedienţă de la poporul român.

Am fost la ora 19 în faţa clubului Colectiv cu nişte colegi să aprindem lumânări. Multă lume acolo, foarte multă. Atât de multă încât, pentru siguranţă, nu puneai tu de nebun lumânările pe jos, i le dădeai unui jandarm să ţi le pună el unde trebuie. Lumea era…mixtă. Unii au făcut poze, alţii plângeau, majoritatea stăteau şi priveau câmpul roşu de candele. Am avut un moment de reculegere cu colegii şi ne-am îndreptat, apoi, spre casă.

La ora 21 primesc un telefon şi sunt întrebat dacă sunt la proteste. În gândul meu “Ce proteste?”. Deschid televizorul şi mă gândesc că or fi maximum 5000.

25 000 de oameni au fost aseară în cele din urmă. Nu m-am gândit o clipă că povestea neagră din Colectiv se va întoarce politic împotriva Guvernului. Si, cu atât mai puţin, nu m-am gândit că Ponta va renunţa la funcţia pe care o ocupă din 2012.

Facebookul era încins. Lumea era, pe bună dreptate, nervoasă. S-au organizat zeci de eventuri, unele cu idealuri măreţe: instaurarea monarhiei, dizolvarea Parlamentului etc.

V Ponta


 

Astăzi aflu că Ponta demisionează. Păcat, mare păcat! Mi-aş fi dorit să nu îşi fi dat demisia. Sunt convins că nu a fost decizia lui personală, dar este o decizie bună pentru ei, ca să le ţină sistemul corupt în picioare. Mi-aş fi dorit ca Ponta să mai stea o săptămână cocoţat pe Guvern. Ar fi fost suficient cât să indigneze cât mai multă lume. Acum că Ponta şi-a dat demisia, mulţimile nervoase se vor dispersa uşor-uşor. Şi vom uita totul până la alegerile de la anul.